Ţi-am dat
Ţi-am dat zorii pădurilor universului meu, conjugaţi cu eucalipţi în mâinile tale, astfel încât să fi scris cu parfum în părul meu pentru totdeauna.
Ţi-am dat adevărul meu și privirile mele dilatate, ţi-am dat amurgul mâinilor mele atunci când scriam, ca să mă trezesc adormirii în tine.
Ţi-am dat pereții mei și adevărurile lor și toată frumuseţea muntelui, ţi-am dat păsările din oxigenul pe care îl respiram în fiecare clipă, ţi-am dat credința mea.
Ţi-am dat scrisorile mele într-un sigiliu intern, unsprezece cuvinte, am pierdut șapte din universurile mele, opt ape din o mie şi una de nopţi, ţi-am dat doi-trei trei zori înmuguriţi.
Ţi-am dat mintea mea, acum citește gândurile mele, conectează-te cu mine când focul este aprins şi fumul ne lasă orbi, nebuni, distruşi.
Ţi-am dat vocea mea, ia-o, pune-o oaselor tale, pieptului, picioarelor, părului tău. Ţi-am dat apa mea, setea mea, puterea mea și amorurile mele.
Îţi dau şi nopțile mele, şi orașul dorințelor mele, şi minutele viselor mele și gustul tăcerii mele.
Acum, dezbracă-mă cu grijă. Întâi sufletul, apoi hainele. Găseşte-mi căldură. Ia-mi cuvintele şi vei vedea arta sărutului.
Goleşte-mă de gânduri. Va rămâne sinceritatea. Şterge-mi frumuseţea trupului şi vei descoperi simplitatea formelor.
Mă dezbracă de frici, îmi vezi teama de trecut.
Fură-mi remuşcările, regretele, nopţile nedormite şi lacrimile ce mi s-au uscat.
Îţi dau un suflet ce vrea iubire.
Mă puteţi reciti şi aici:
