~ Ești împăratul păcatelor mele ~

~ Ești împăratul păcatelor mele ~

~ Ești împăratul păcatelor mele ~

~ Omul visurilor mele mă lasă să fiu dulce și tandră cu el,

Mă dezarmează și îmi provoacă neliniște,

Dar în același timp îmi dă cea mai frumoasă stare de calm.

Mă face mereu să îl caut cu privirea, mă face să râd

Și îmi înțelege sarcasmul acid.

Știe că viața e scurtă, trăiește azi și nu promite ceea ce nu poate să dea.

Omul visurilor mele, are și el momente când e dulce și tandru,

Nu de foarte multe ori se lasă descoperit, dar are o sensibilitate aparte.

Îi plac apusurile de soare și mă surprinde de fiecare dată sub lumina lunii cu săruturi.

Are momente când vorbește ore întregi și are argumente puternice și altele când tace,

Când se răsfață sub mâinile mele și mă lasă să îl tratez cu drăgălășenii.

Omul visurilor mele îmi cere afecțiune și îmi dă afecțiune,

Îi place să mă ridic pe vârfuri să îl sărut, iar el să mă sărute pe frunte.

Tu, tu ești omul visurilor mele, omul care m-a făcut să vreau să intru în joc,

Să-mi joc cartea, carte care mi-a schimbat total viața!

Ca de fiecare dată când vii la mine și intri în casa mea și în viața mea,

Nu o să îți cer să-ți scoți pantofii, ci o să te rog să-ți lași masca și armura la ușă.

Le poți așeza acolo într-un colț, alături de amestecul tău de oțel și gheață

Și le vei găsi acolo când o să pleci pe ușă, în lume,

Acolo ai nevoie de ele cel mai mult!

Poți lua cu tine, defectele tale, pe care știi că le ador,

Poți să-ți iei pasiunea și căldura aia cu care m-ai încălzit mereu,

Nebunia omului din tine, căci de tine am nevoie ca de cer.

Tu ești cel care dă lumină întunericului din mine,

Cel care are grijă de pielea mea rănită cu momente de răsfăț,

Tu conjugi trupul meu cu binecuvântarea trupului tău,

Îmi zgârii pielea în căutarea esenței care se află sub ea,

Ești împăratul tuturor păcatelor mele,

Dar și mântuitorul și mentorul sufletului meu! ~

~ Odine ~