Sexologisme: Muia din dex… nu din piața Victoriei!
Scuzați-mă! Nu pot să mă abtin! Gândul înființării unei rubrici educative de limbă, maternă sau nu – nu contează, important e sa fie de limbă și să fie educativă – ce mă bate de ceva timp, m-a făcut să prind din zbor momentul disecării celei mai iubite și purtate din gură în gură, ca să zic așa, expresii actuale. Expresia lunii (august!) – muie! O sa fiu scurtă. Și la obiect. Exact ca subiectul în discuție! Din pur patriotism și ca să nu mă îndepartez de activitățile cotidiene naționale, adică sexul oral general și fără limită de vârstă, că am văzut și copii purtați de valurile tulburi ale (in)conștienței părintești în mijlocul evenimentelor în speranța poate de a răspunde urmașului neamului, în mod practic, la o etate infantilă, la întrebări complexe de tipul: Ce-i viața, tată? Răspuns: o muie! – mă folosesc de domnul google ca să ajung la domnul dex pentru a-mi spulbera incertețurile personale legate de conceptul ultrasupermegamediatizat. Dar și din nostalgia anilor trecuți, când domnul dex nu era încă îmbogățit cu expresia ce face obiectul zbaterilor mele lingvistice de sex, pardon sens, și formă de moment, când capete luminate și limpezi de redacții de oraș românesc fumegau a neputința și neștiința punerii pe hartie a cuvântului în forma corectă – adică, O fi cu i sau nu o fi cu i ?! Asta-i întrebarea! Și în stilu-mi caracteristic caracterizat de lenea indusă de miracolul tehnologiei moderne copy & paste, port aici părerea tehnico-dexică pentru toți cei care, ca și mine, mai au în străfundurile minții incomplet maturizate teama de a nu fi duși cu muia de vreun sens fară sens sau conotații sexual-sensuale indecise:
MUIE s. f. (Argotic) Gură. I-a dat peste muie. GR, S. VII, 120 ◊ Expr. A duce cu muia = a face promisiuni înșelătoare, a convinge cu minciuni, a amăgi, a înșela; a duce cu vorba, a duce cu zăhărelul. Cf. BL II, 174, BUL. FIL. V, 191. L-am dus cu muia pînă mi-a împrumutat plugul. COMAN, GL., cf. MAT. DIALECT. I, 231. – Și: mîie (BUL. FIL. IV, 172) s. f., moi (BL II, 174) subst. – Din țig. mui.
muie [ BL II, 174 / mâie, moi / (rar) mui / mui] () 1 Gură. 2 () A duce cu ~ia A face promisiuni înșelătoare a amăgi, a înșela. 3 () A duce cu vorba. 4-5 ( bărbați; ) A da ~ (A invita o femeie să practice sau) a practica sexul oral. 6 ( a da ~) Invitație la sex oral adresată unei persoane indiferent de sex, cu intenția de a jigni, de a înjosi. 7 Gest făcut prin ridicarea degetului cel mai lung de la mână și strângerea celorlalte patru, eventual orientându-l în direcția gurii, cu semnificația de muie (4-6). 8-9 (Rar; ) A da ~ la statuie A sfida (lumea în general sau) simbolurile ei consacrate.
MÚIE s. v. gură. MÚIE (; folosit adesea și mai ales în expresii) Gură, fleancă. (din mui (Graur, Juilland)) múie – () Gură, plisc. mui (Graur 174; Juilland 169). Se folosește aproape exclusiv în forma și în expresii. múie s.f. (reg. argotic) gură; (în expr.) a duce cu muia = a amăgi, a înșela, a duce cu vorba.
Pentru a spulbera orice urmă de dubiu dar și pentru o profundă documentare, vă las aici sursa https://dexonline.ro/definitie/MUIE cu multă… dragoste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu