luni, 14 mai 2018

Despre nudism şi naturism în anii '30

Despre nudism şi naturism în anii '30




Vine vara! Vin căldurile! Vin vacanţele... Cum ne bronzăm?



Despre nudism şi naturism în anii '30





Modificarea moralei societăţii româneşti de la începutul secolului XX a fost una spectaculoasă. Dacă la începutul secolului simplu fapt ca o doamnă să se îmbrace cu pantaloni sau să fumeze în public erau considerate ca fiind extravaganţe indecente, în anii ’30 societatea românească – în special prin generaţiile tinere - adoptase deja tipare noi de comportament, mult mai liberale şi mai lipsite de prejudecăţi. În aceşti ani dezbaterile privind „problema sexualităţii” erau din ce în ce mai prezente în spaţiul public. Aşadar un articol despre nudism şi despre naturism era considerat unul cu totul inofensiv. Ce m-a surprins în acest articol? Descrierea unei experienţe pariziene precum şi ale unor precepte pe care le consideram proprii perioadei hippie de mai târziu. O să le regăsiţi şi poate că o să vă surprindă şi pe voi:





«S'a discutat atât de mult în jurul nudismului, încât nimic nu mai e nou şi totul e perimat. S'au format grupuri pro şi contra nudismului şi ca şi orice manifestare la început, nudismul a scandalizat pe unii şi pe alţii. Foarte puţini însă, au văzut lucrurile de aproape. Chestiunea merită să fie aprofundată.





În Germania a fost luată în serios şi am văzut realizari admirabile, în această directie. Buni organizatori, germanii n'au rămas mai prejos nici în convocarea unor întruniri nudiste, într'un cadru cât se poate de adecvat. În Franţa am văzut ceva foarte primitiv la Marsilia, o mica înjghebare în împrejurimile Nissei şi acum în urmă am fost invitată la „Sărbătoarea Soarelui”, la Vilaine. Doctorul Durvile a reuşit să facă ceva foarte frumos în această localitate binecuvântată de Dumnezeu. Sărbătoarea e un mic omagiu adus Soarelui, care ne gratifică din belşug în ziua aceasta. Se dansează sub cerul liber. Se fac tablouri vivante, se formează grupuri plastice, se ridică un imn Soarelui, darnic şi cald, care bronzează trupurile şi întăreşte organismul; care înveseleşte şi luminează feţele cele mai întunecate.



Diferenţa între nudism şi naturism e mică; totuşi există o diferenţă! Nudiştii îşi cultivă mai mult trupul, pe când naturiştii acordă o mare importanţp spiritului. Nici unii nici alţii nu urmăresc un scop erotic. S'ar putea spune chiar că lipsa de pudoare, în viaţa aceasta colectivă, unde falsa ipocrizie a făcut loc francheţei, taie orice apetit sexual. Toţi formează o familie vastă, în care fratele, sora, părinţii şi copiii se arată aşa cum sunt, nedeformaţi de civilizaţie, „făra mănuşi” cum s'ar spune în limba lui Molière.





Întra’devăr, ce poate fi mai frumos ca nudul clasic al femeii, al bărbatului, al copilului? Numai îmbrăcămintea, invenţie drăceasca a croitorilor, perverteşte gândul cel mai curat, deschide orizonturi şi aţâţă poftele. Nudiştii se prăjesc în soare, fac exerciţii fizice sănătoase, mănâncă cu poftă şi dorm fără vise. La naturişti e altceva. Frecventez un cerc de naturişti, care au trăit până acum câteva luni într'o mică insulă, în apropiere de Nissa. Şeful grupului, Paul, poartă plete, umblă desculţ, în sandale, cu o toga ţesută de el. E un fel de apostol care predică distrugerea convenţionalismului. Ar vrea să reorganizeze societatea, să desfiinţeze cuvântul. Trăim într'o epocă în care se vorbeşte prea mult. Acum a pus stăpânire pe un castel părăsit la Meudon şi a adunat în jurul lui un număr destul de impozant de adepţi. Sunt studenţi, funcţionari, muncitori, oameni cu profesii libere, care vin să locuiască în castel, sau se mulţumesc să petreacă numai Duminica în parcul minunat al castelului, să mănânce la masa comună, fără faţă de masă şi fără forme: fructe şi legume, preparate de Paul si de femeia care trăieşte alături de el, fără nici o obligaţie legală şi fără nici un titlu. Femeia aceasta i-a dat şi doi copii: un băiat şi o fată! Ambii cresc, aproape goi, în mijlocul naturii şi se desvoltă intelectualiceşte şi trupeşte, normal, fără nici o influenţă străină. Citesc, fără să fi învăţat la şcoală, cântă, pictează, dansează şi lucrează, ajutând pe părinţii lor la ţesutul pânzelor, la facerea bucatelor şi la tăiatul lemnelor.





Dacă vrei să te recreiezi, cu drept cuvânt, de zgomotul vieţi pariziene, găseşti la Meudon odihna trupului şi a sufletului. În domeniul lui Paul nu trebuie să se găsească urmă de „stârv” cum numeşte el orice vietate ucisă, pentru a umple stomacul. Hrana în castel, e formată din legume crude, sau fierte, din fructe sau orez. Am mâncat adesea din prăjiturile sau bucatele lor şi nu m'am simţit deloc rău. Totul e chestie de obişnuinţă.



În România, în special, avem gusturi pervertite. Ne plac mâncărurile cele mai vătămătoare stomacului, piperate, acre, iuţi şi băuturile tari. O cură severă la castelul din Meudon ne-ar desintoxica, pregătindu-ne pentru o bâtrâneţe fără gută, fără dispepsii şi fără arterio-scleroză.» (articolul Nudism şi naturalism – Aspecte pariziene – Sărbătoarea soarelui” – semnat Sarina Cassvan – publicat în săptămânalul Ilustraţiunea Română„ numărul din 19 octombrie 1932 – răsfoit din colecția Bibliotecii Digitale a Bucureştilor)





În România gusturile erau încă pervertite”, dar nu atât de mult pe cât am crede. O să vă ofer în continuare câteva extrase din presa vremii care se refereră la acest sensibil” subiect: „Moda picioarelor goale. A început sfioasă. Doar „câteva excentrice” care nu sau sfiit să parcurgă calea Victoriei în numele higienei şi al unui început de nudism care are avantajul ca poate fi tolerat chiar aşa, în combaterea rochilor scurte. Vom avea, aşadar, pe Bulevard, calea Victoriei, Lipscani, Smârdan, o expoziţie permanentă şi ambulantă de picioare groase, slabe, albe, galbene, negre, o infinită gamă care va absorbi atenţia acelora caet până cum admirau faţa sau corpul elegantelor noastre. Un progres au un simptom bolnăvicios?” (Ilustraţiunea Română” – 24 iunie 1931)



„Techirghiolul se compune din patru plaje, care de care mai frumoase dintre care amintim Plajele Oficiului Naţional de Educaţie Fizică separate pentru bărbaţi şi femei, unde respectând toate regulele decenţei, se poate practica „nudismul” care a dat rezultate terapeutice atât de cunoscute.” (Gazeta Ilustrată” din luna mai 1934 – articolul La mare, la Techirghiol” )



„Dar prietenul meu, surâzând ştrengăreşte, vrea să-mi arate altceva. Într'adevăr la vreo 3—400 m. pe malul Limanului, nămolul probabil că are calităţi miraculoase pentru sănătate. Aici bolnavii şi bolnavele uită să uzeze de îmbrăcăminte, şi aşa, în costumele lui Adam şi Eva, se simt minunat, îmi închipui că nămolul ar putea să le strice costumele de baie, şi de aceea, spiritul practic al economiei şterge orice jenă.” (Universul ” din 17 septembrie 1938 - articolul Vâlcovul - Veneţia României” semnat Serafim Cadan)




Cortometraje El nudista from Arsoñí Estudio de Comunicación on Vimeo.

Da...

Da...




~autor necunoscut, material prelucrat de pe mail ~
...

Nişte tipi de clasa a XII-a au scăpat o cutie goală de Coca-Cola sub bănci. Evident că nimeni nu s-a aplecat s-o ridice. M-am aplecat, ei au zâmbit, şi înainte de-a o arunca la coş i-am provocat la un studiu biblic. Pe pielea lor.

Avem două cuti de Coca-Cola. Una e plină şi alta e goală. Dacă bat cu degetul în ele care sună mai tare?”. „Cea goală”, au răspuns corect elevii după ce au auzit zgomotul ciudat al acesteia. „Dacă le dau câte un bobârnac uşor, dacă suflu cât pot înspre ele, care cutie pică?”. „Tot cea goală”, spun ei în timp ce văd experimentul. Apoi am luat cutia goală în mână şi am strâns-o. „Care se turteşte?”. „Cutia goală”, au răspuns la unison.

Le-am spus de ce majoritatea tinerilor României sunt gălăgioşi. De ce ţipă în tramvaie, în autobuze, în parcuri şi pe holurile şcolii. De ce ţipă la profesorii, la părinţi sau pe… facebook. Le-am spus şi de ce unii adulţi urlă la neveste deşi sunt la un pas de ele, se răţoiesc la bătrâna ce intră-n faţă la rând la pâine, ameninţă şoferiţa ce-a intrat aiurea-n intersecţie, blesteamă copiii… Pentru că sunt goi!

Butoaiele goale fac mare gălăgie. Zornăie. Hodorogesc. Imediat cum le atingi se duc de colo-colo. Pierd echilibrul. Se clatină ca Hopa-Mitică. Şi când cad, se fac zob. Cele pline nu se clintesc din loc. Şi rămân mute, chiar dacă le loveşti.

În viaţa de „butoi gol” orice vântuleţ ne dărâmă. Cum vine puţin încercarea ajungem jos. Tăvăliţi. Stresaţi. Bulversaţi. Făcuţi grămadă. Iar dacă cumva ne strânge menghina vieţii ne mototolim. Ne turtim. Dacă suntem plini însă, rămânem în picioare.







vineri, 11 mai 2018

~ Cu tine păcătuiesc, dar ești răsplata păcatului ~

~ Odine ~ Carte de Iubire~: ~ Cu tine păcătuiesc, dar ești răsplata păcatului ...



~ Cu tine păcătuiesc, dar ești răsplata păcatului ~

~ Pot sta săptămâni sau luni fără să te scriu,
Dar nu există oră, sau minut să nu te am în minte,
Să nu fii în visele, gândurile, dorințele mele.
Eu pot să tac, dar tu nu taci în gândurile mele,
Acolo te aud și cum respiri și îmi șoptești în suflet.
Dă-mi un pahar de dragoste... mi-e sete de sursa iubirii tale,
Dă-mi un pahar plin... conjugat cu verbul a iubi.
Dă-mi un pahar de sărutări inepuizabile pe care buzele tale le dau
Și un pahar plin de bătăi de inimă,
Căci m-ai învățat că am limite noi de care nu știam
Și pe care mi le-ai expus ca un adevăr gol goluț.
Cu tine nu există tabu-uri,
Lângă  tine mă simt o persoană extrasenzorială,
Îți iau pulsul cu buzele și vârfurile degetelor pe piele,
Am învățat să  mă dau ție toată,
Plăcerea ta e și plăcerea mea,
Cu tine păcătuiesc, dar ești răsplata păcatului meu.
Adevărul este că nu stiu ce va fi, dar știu ce vreau,
Tortură dulce... dulce nebunie... tu ești tot ce vreau,
Vreau să-mi stai așa mereu prezent în gânduri și viață,
Vreau să îmi fie sete și foame de tine,
Vreau să îți dau totul și vreau să te am pe tine... și să fiu a ta,
Vreau să ne jucăm ca doi copii, nevinovați, visând irațional,
Da... ca doi nebuni liberi, să ne umplem mâinile de piele și mângâieri
Și multe... ”te iubesc-uri”,
Doi furtunoși în nopți calme, să nu ne promitem nimic,
Doar să ne uităm la cer și să zburăm cu inimile,
Spre o altă lume, a noastră nu a lor,
Să ne iubim împotriva tuturor, fără cuvinte,
Poate doar câteva... și liniște... și tu... și eu. ~
~ Odine ~

~ M-am îndrăgostit de tine, pentru că ai văzut în mine ceea ce sunt ~

~ Odine ~ Carte de Iubire~: ~ M-am îndrăgostit de tine, pentru că ai văzut în ...





~ M-am îndrăgostit de tine, pentru că ai văzut în mine ceea ce sunt ~

~ M-am îndrăgostit de aerul tău liber, pe care-l transmite esența și profunzimea ființei tale, 
M-am îndrăgostit de ochii tăi calzi și strălucirea din ei, 
M-am îndrăgostit de gura și de magia vocii tale... 
De mâinile tale, care se mișcă nesătule, să exploreze totul,
M-am indragostit de libertatea sufletului ... ce se naste din el si felul în care el se exprimă,
M-am îndrăgostit de simplitatea lui ... de confuziile lui nerezolvate și de îndoielile sale incerte. 
M-am îndrăgostit de solitudinea ta și chiar de mândria ta, plină de forță,
M-am îndrăgostit de modul în care îți trăiești viața, visând într-un mod aparte și dorința de a începe mereu un alt nou 
M-am îndrăgostit de ființa ta și de pasiunea plină de dragoste, atunci când faci dragoste cu mine ...
M-am îndrăgostit ...! 
M-am îndrăgostit de tine... pentru că ai puterea de a mă îndrăgosti de tine, fără să mă atingi nici măcar!
M-am îndrăgostit de tine, pentru că ai văzut în mine ceea ce sunt și nu te-ai speriat de asta...
Așa cum sunt... o femeie care uneori domină, dar atinge tandru,
Care nu provoacă, ci este o provocare,
Nu se grăbește, ci așteaptă momentul potrivit,
Nu merge, curge, nu zboară, plutește,
Nu este pretențioasă, pur și simplu iubește să se bucure.
Nu judecați, analizează, nu caută simțuri, le eliberează,
NU strălucește, ci luminează
Nu vorbește despre sex, ci vrea să fie profesoară în arta iubirii.
Nu renaște, ci înflorește constant,
O femeie așa cum sunt, care știe ce vrea, cum vrea și când vrea! ~
~ Odine ~



luni, 16 aprilie 2018

~ Odine ~ Carte de Iubire~: ~ Cât de dulce e jugul brațelor tale, în jurul meu...:



~ Cât de dulce e jugul brațelor tale, în jurul meu! ~

~ A te iubi a însemnat să fiu răbdătoare, să nu mă aștept la nimic, ci să mă bucur de fiecare clipă cu tine;

A te iubi a însemnat să împărtășesc cu tine totul, să învăț cu tine și de la tine;
A te iubi pe tine, a însemnat să apreciez ceea ce avem, lăsând viitorul să se întâmple la momentul lui;
A te iubi pe tine este o aventură, nebunie, plăcere și pasiune, conștientă că este o lume nouă;
A te iubi pe tine, înseamnă să uit de mine, ci să simt magia și să zbor;
A te iubi pe tine este un sentiment care revoluționează, o vibrație de nedescris, aruncându-mă în abis.
Să mă iubești pe mine este complicat, pentru că îmi place să dansez în bătaia timpului,
Să-mi las părul liber mângâiat de Soare, cu dorința de a atinge cerul când te întâlnesc.
Să mă iubești pe mine este complicat, pentru că îmi place să trăiesc pe marginea destinului, 
Să renunț la oamenii goi, să-mi ascult inima și să mă pierd în magia ochilor tăi.
Este complicat să iubești o femeie ca mine, eu merg în sens invers, atunci când alții merg înainte,
Pentru că sunt contradicție și nebunie... când aștepți calmul, dai de furtună, când ești în furtună, la mine găsești liniștea.
Este complicat să mă iubești, deși am o inimă mică, îți oferă o mulțime de oportunități; 
Mă îndrăgostesc greu, iert mult, uit repede, plâng, țip, râd, mă înfurii și mă calmez instant, toate senzațiile astea în câteva minute.
Este complicat să mă iubești, pentru că trăiesc între scrisori de mână, poezii și vise,
Sunt dependentă de cafea și de atingerea buzelor tale,
De mâinile tale care îmi revigorează pielea de fiecare dată când le simt,
Căci tu, ești ca marea care rupe țărmul,
Atunci când mâinile tale îmi blochează încheieturile...
Dar cât de dulce e jugul și lanțul brațelor tale în jurul meu!
Este foarte complicat să mă iubești, știu asta,
Iar acum... o știi și tu! ~
~ Odine ~



duminică, 23 iulie 2017

BEN TODICA: Alexandru Nemoianu - Despre adevăr


Alexandru Nemoianu - Despre adevăr









Alexandru Nemoianu - Despre adevăr

Lumea prezentă continuă să fie victima uneia dintre cele mai mari înșelări cu putință: “binele universal”.
Ideea “binelui universal”, religia avantajului reciproc, este cea mai prozaică, cea mai incredibilă și cea mai nefondată dintre religiile care au existat sau există.
În toate religiile există ceva concret, “Hristos este Mântuitorul”, “Legea s-a dat pe Muntele Sinai”, “Mohamed este profetul lui Allah”, însă  “binele universal”  nu se întemeiază pe nimic concret, este plăsmuirea imaginației, este ireal și irealizabil, este deci, demonic.
“Binele universal” , nefiind real, concret, este doar  ”în principiu”  și orice principiu împins cu consecvență unilaterală până la consecințele extreme este nu numai dăunător dar va deveni tiranic și finalmente sinucigaș. Iar cu acest lucru în minte trebuie să știm bine că  ”ideea”  de libertate și egalitate duce inevitabil la mediocritate sordidă și monstruozitate stalinistă. Ideea de “individualism” duce la preschimbarea “persoanei”  în număr socio-biologic și la sclavie salarială. Singura cale omenească este comuniunea în dragoste creștina și, mai exact, pravoslavnica, ortodoxă. Să nu uităm că răul se manifestă întotdeauna sub trei forme: parazitismul, impostura și parodia.Toate aceste trei forme sunt condiții, înfățișări, ale minciunii. Ele neaga existența, “fiat”-ul, pozitiv. Mai mult, răul sparge ființa nevinovată și unitară în particele izolate și contradictorii. Și să fim bine înțeleși, “unitatea” de care vorbeam nu are nimic de a face cu “egalitarismul” demonic. Unitatea de care vorbeam întotdeauna este și rămâne unitate în diversitate. Fiecare componentă este unică și absolut nerepetabilă, “excepțională”, dar unitatea înseamnă stare pozitivă, stare organică, creștere în gând bun și în plan bun. Doar după spargerea acestei unități de care pomeneam, părțile au devenit haotice, la întâmplare, supuse ispitelor și patimilor, singure și mediocre, permanent înșelate, mințite. Iar în aceste condiții esențial este, sau ar trebui să fie, să ne amintim ce este “adevărul”. Căci tot ce pomeneam despre lucrarea răului mai înainte are un singur scop, ascunderea “adevărului”
În primul rând ar trebui să înțelegem că nimic ce stă în existență nu se întâmplă  “în principiu”, în abstract. Tot și toate sunt ”personale” căci  ”persoana” (și de fapt unitate în Treime de “Persoane”)  este Creatorul și “persoana” este cununa creției, “omul”.
În această înțelegere  ”adevărul”  nu mai este un principiu abstract și îndepărtat el este un mod de viețuire în și întru o “persoană”.
Neputința acestei lumi a fost poate cel mai tragic recunoscută în întrebarea lui Pontiu Pilat, “ce este adevarul? ” (Ioan,18,38). Această întrebare, recunoaștere a neputinței omului singur, venea din partea unui sistem care avea ca temei o legislație fără egal. Iar răspunsul care ni se dă este fără echvoc, “Eu sunt calea, adevarul și viața” (Ioan 14,6).
Aici nu este vorba de nimic complicat. De fapt totul este de o simplitate cutremurătoare.
Nu suntem singuri, avem o “cale” de străbătut și întru -o  ”persoană” de trăit și, la capătul ei, în aceiași persoană, avem făgăduința vieții fără apus. Este vorba de o alegere și o alegere este, întotdeauna, “personală”. Iar cu aceste lucruri în gând ar trebui să mai știm sau, mai exact, să ne aducem aminte de ceva.
Că lumea se ține prin Har și prin lucrarea Duhului Sfânt și acest Duh, “suflă unde voiește”. În acest chip a fost și este păstrată ”o rămășiță” din ce este bun și frumos  și, personal nu am nici o îndoială că în această “rămășiță” se cuprinde și Valea Almăjului.

———————————-

Alexandru Nemoianu

Istoric
“Centrul de Studii și Documentare al Românilor-Americani”
(Valerian D. Trifa. Romanian-American Heritage Center)
Jackson , Michigan, USA
la
http://www.marianagurza.ro/blog/
22 iulie 2017