sâmbătă, 14 iulie 2018

~ Ești împăratul păcatelor mele ~

~ Ești împăratul păcatelor mele ~



~ Ești împăratul păcatelor mele ~


~ Omul visurilor mele mă lasă să fiu dulce și tandră cu el,
Mă dezarmează și îmi provoacă neliniște,
Dar în același timp îmi dă cea mai frumoasă stare de calm.
Mă face mereu să îl caut cu privirea, mă face să râd
Și îmi înțelege sarcasmul acid.
Știe că viața e scurtă, trăiește azi și nu promite ceea ce nu poate să dea.
Omul visurilor mele, are și el momente când e dulce și tandru,
Nu de foarte multe ori se lasă descoperit, dar are o sensibilitate aparte.
Îi plac apusurile de soare și mă surprinde de fiecare dată sub lumina lunii cu săruturi.
Are momente când vorbește ore întregi și are argumente puternice și altele când tace,
Când se răsfață sub mâinile mele și mă lasă să îl tratez cu drăgălășenii.
Omul visurilor mele îmi cere afecțiune și îmi dă afecțiune,
Îi place să mă ridic pe vârfuri să îl sărut, iar el să mă sărute pe frunte.
Tu, tu ești omul visurilor mele, omul care m-a făcut să vreau să intru în joc,
Să-mi joc cartea, carte care mi-a schimbat total viața!
Ca de fiecare dată când vii la mine și intri în casa mea și în viața mea,
Nu o să îți cer să-ți scoți pantofii, ci o să te rog să-ți lași masca și armura la ușă.
Le poți așeza acolo într-un colț, alături de amestecul tău de oțel și gheață

Și le vei găsi acolo când o să pleci pe ușă, în lume,

Acolo ai nevoie de ele cel mai mult!
Poți lua cu tine, defectele tale, pe care știi că le ador,
Poți să-ți iei pasiunea și căldura aia cu care m-ai încălzit mereu,
Nebunia omului din tine, căci de tine am nevoie ca de cer.
Tu ești cel care dă lumină întunericului din mine,
Cel care are grijă de pielea mea rănită cu momente de răsfăț,
Tu conjugi trupul meu cu binecuvântarea trupului tău,
Îmi zgârii pielea în căutarea esenței care se află sub ea,
Ești împăratul tuturor păcatelor mele,
Dar și mântuitorul și mentorul sufletului meu! ~
Odine ~


~ Dragostea ne deschide inimile la sensibilitate și ne aruncă trupurile într-o beție dulce ~

~ Dragostea ne deschide inimile la sensibilitate și ne aruncă trupurile într-o beție dulce ~



~ Dragostea ne deschide inimile la sensibilitate și ne aruncă trupurile într-o beție dulce ~



~ Paradisul este aici... aproape, prezent și atent, mereu gata, 
Disponibil și zâmbitor, capabil să îmi ofere cele mai mari miracole,
Paradisul este aici... ești tu, un altfel de paradis, unul plin de flăcări.
O privire din partea ta este cea mai dulce și cea mai profundă mângâiere,
Sufletul meu se umple cu oceanul tău de tandrețe,
În speranța unei călătorii unde visurile noastre fac parada
Cu dansul stelelor pe cerul acoperit de lună plină.
Îmi dai foc și mă lași să ma incendiez, în tot trupul sub sărutările tale
Îmi trezești toate instinctele și mă atragi cu parfumul tău seducător,
Știi să aprinzi focul, la momentul potrivit și-mi întuneci simțurile,
Cu o pasiune neînfrânată, plină de păcat și penitență.
Ești și zeu și muză, o combinație a tuturor zeilor din Olimp,
Ceva ce te face să-ți dorești întotdeauna să cazi în păcat
Și care are un loc preferențial, într-o odisee imposibil de atins.
Ochii tăi privesc fix și vorbesc cu ai mei, fără cuvinte sau sunet,
Mă dezbracă fără să atingă un milimetru de piele.
Se simte doar respirație, un parfum, altfel un parfum, de iubire,
Mirosul dulce al patului unde ne îmbrățișăm și ne iubim cu pasiune,
Aerul proaspăt și revigorant care îmi umple plămânii,
Cântecul degetelor care se desfășoară vesel pe piele,
Mângâierea soarelui în lanuri de grâu și roua dimineții,
Fiorul pădurii atunci când vântul lovește frunzele  cu afecțiune.
Magia asta se numește dragoste, iar inimile noastre sunt galaxii de fericire,
Dragostea asta ne deschide inimile la sensibilitate și ne aruncă trupurile într-o beție dulce,
Dragostea asta ne unește, strigă, ne îndepărtează ca să ne apropie mai mult. ~
~ Odine ~





luni, 25 iunie 2018

Ţi-am dat

Ţi-am dat



Ţi-am dat




Ţi-am dat zorii pădurilor universului meu, conjugaţi cu eucalipţi în mâinile tale, astfel încât să fi scris cu parfum în părul meu pentru totdeauna.
Ţi-am dat adevărul meu și privirile mele dilatate, ţi-am dat amurgul mâinilor mele atunci când scriam, ca să mă trezesc adormirii în tine.
Ţi-am dat pereții mei și adevărurile lor și toată frumuseţea muntelui, ţi-am dat păsările din oxigenul pe care îl respiram în fiecare clipă, ţi-am dat credința mea.
Ţi-am dat scrisorile mele într-un sigiliu intern, unsprezece cuvinte, am pierdut șapte din universurile mele, opt ape din o mie şi una de nopţi, ţi-am dat doi-trei trei zori înmuguriţi.
Ţi-am dat mintea mea, acum citește gândurile mele, conectează-te cu mine când focul este aprins şi fumul ne lasă orbi, nebuni, distruşi.


Ţi-am dat vocea mea, ia-o, pune-o oaselor tale, pieptului, picioarelor, părului tău. Ţi-am dat apa mea, setea mea, puterea mea și amorurile mele.
Îţi dau şi nopțile mele, şi orașul dorințelor mele, şi minutele viselor mele și gustul tăcerii mele.
Acum, dezbracă-mă cu grijă. Întâi sufletul, apoi hainele. Găseşte-mi căldură. Ia-mi cuvintele şi vei vedea arta sărutului.
Goleşte-mă de gânduri. Va rămâne sinceritatea. Şterge-mi frumuseţea trupului şi vei descoperi simplitatea formelor.
Mă dezbracă de frici, îmi vezi teama de trecut.
Fură-mi remuşcările, regretele, nopţile nedormite şi lacrimile ce mi s-au uscat.
Îţi dau un suflet ce vrea iubire.
Mă puteţi reciti şi aici:

miercuri, 20 iunie 2018

M-am oprit

M-am oprit



M-am oprit

Am încetat să-mi epilez picioarele în fiecare zi.

Am incetat să mănânc doar lămâi și să beau doi litri de apă pe zi.

Am început să fumez cu prietenii mei.

Am încetat să-mi aduc telefonul la biserică, la cafenele, la înregistrări, la concerte.

M-am oprit, ignorând familia mea și am început să coc biscuiți și clătite cu brânză și nuci și mere. Am făcut treizecişidouă de clătite de vineri, am ars vreo treisprezece, dar ajung cele rămase.

Nu te mai las să mă arzi. Sunt atât de bolnavă de flăcări. Se pare că nu mă dau la durere, nu cobor la tratament ca o jucărie.



Nu-mi place să am o colecție de notiţe lipicioase acoperite în subiecte de conversație, pentru că nu ți-ai ținut niciodată promisiunea până la sfârşit.

Este adevărat că o persoană iubește întotdeauna mai mult, dar şi cealaltă trebuie să dea ceva în schimb.

Știai că va urma asta. Trebuie să plec pentru respectul meu propriu. Ar fi trebuit să știu când ai încetat să-mi trimiți mesaje cu bună de dimineață sau când mesajele tale nu au venit în cele din urmă, nici târziu în noapte.

Când cuvintele tale erau întotdeauna legate de amor, poate ar fi trebuit să îmi închid telefonul sau să îți blochez numărul când mi-ai spus despre prima fată, sau despre a doua femeie sau despre a treia... Dar m-am gândit că merită să nu caut niciodată un tip mai bun.

Întotdeauna te-am ascultat respectându-mi limitele. Probabil că este ușor atunci când ai șase feţe care îţi vor oferi ceea ce eu protejez.

Nu te mai iau de data asta. Nu-ți verific cronologia. Nu-ți ascult muzica. Nu-mi vopsesc părul cu culoarea ta preferată sau pielea cu un tatuaj.

Tu nu meriti iubirea mea, nu de la mine. Meriţi o iubire-amor liniştită care nu va dura prea mult timp. Şi apoi alta, şi alta, şi iar alta...

M-ai omorât mereu, m-ai pierdut și m-ai speriat fără să-mi dau seama.

Inima mea a fost înlocuită cu gândaci şi gropi de pomi uscaţi, dar in curând nu voi mai fi acolo să-mi otrăvești lemnul.

Flori vor înflori în inima mea încă o dată, adăpate de dragostea și încrederea mea, plantate de mine pentru mine.

Nu le vei vedea niciodată. Liliacul și trandafirii au fost preferatele mele înaintea ta.

La dracu', tu eşti cel care le taie fără voia mea.

M-am oprit. Nu te mai iubesc!



Imagini pentru carving



luni, 14 mai 2018

Despre nudism şi naturism în anii '30

Despre nudism şi naturism în anii '30




Vine vara! Vin căldurile! Vin vacanţele... Cum ne bronzăm?



Despre nudism şi naturism în anii '30





Modificarea moralei societăţii româneşti de la începutul secolului XX a fost una spectaculoasă. Dacă la începutul secolului simplu fapt ca o doamnă să se îmbrace cu pantaloni sau să fumeze în public erau considerate ca fiind extravaganţe indecente, în anii ’30 societatea românească – în special prin generaţiile tinere - adoptase deja tipare noi de comportament, mult mai liberale şi mai lipsite de prejudecăţi. În aceşti ani dezbaterile privind „problema sexualităţii” erau din ce în ce mai prezente în spaţiul public. Aşadar un articol despre nudism şi despre naturism era considerat unul cu totul inofensiv. Ce m-a surprins în acest articol? Descrierea unei experienţe pariziene precum şi ale unor precepte pe care le consideram proprii perioadei hippie de mai târziu. O să le regăsiţi şi poate că o să vă surprindă şi pe voi:





«S'a discutat atât de mult în jurul nudismului, încât nimic nu mai e nou şi totul e perimat. S'au format grupuri pro şi contra nudismului şi ca şi orice manifestare la început, nudismul a scandalizat pe unii şi pe alţii. Foarte puţini însă, au văzut lucrurile de aproape. Chestiunea merită să fie aprofundată.





În Germania a fost luată în serios şi am văzut realizari admirabile, în această directie. Buni organizatori, germanii n'au rămas mai prejos nici în convocarea unor întruniri nudiste, într'un cadru cât se poate de adecvat. În Franţa am văzut ceva foarte primitiv la Marsilia, o mica înjghebare în împrejurimile Nissei şi acum în urmă am fost invitată la „Sărbătoarea Soarelui”, la Vilaine. Doctorul Durvile a reuşit să facă ceva foarte frumos în această localitate binecuvântată de Dumnezeu. Sărbătoarea e un mic omagiu adus Soarelui, care ne gratifică din belşug în ziua aceasta. Se dansează sub cerul liber. Se fac tablouri vivante, se formează grupuri plastice, se ridică un imn Soarelui, darnic şi cald, care bronzează trupurile şi întăreşte organismul; care înveseleşte şi luminează feţele cele mai întunecate.



Diferenţa între nudism şi naturism e mică; totuşi există o diferenţă! Nudiştii îşi cultivă mai mult trupul, pe când naturiştii acordă o mare importanţp spiritului. Nici unii nici alţii nu urmăresc un scop erotic. S'ar putea spune chiar că lipsa de pudoare, în viaţa aceasta colectivă, unde falsa ipocrizie a făcut loc francheţei, taie orice apetit sexual. Toţi formează o familie vastă, în care fratele, sora, părinţii şi copiii se arată aşa cum sunt, nedeformaţi de civilizaţie, „făra mănuşi” cum s'ar spune în limba lui Molière.





Întra’devăr, ce poate fi mai frumos ca nudul clasic al femeii, al bărbatului, al copilului? Numai îmbrăcămintea, invenţie drăceasca a croitorilor, perverteşte gândul cel mai curat, deschide orizonturi şi aţâţă poftele. Nudiştii se prăjesc în soare, fac exerciţii fizice sănătoase, mănâncă cu poftă şi dorm fără vise. La naturişti e altceva. Frecventez un cerc de naturişti, care au trăit până acum câteva luni într'o mică insulă, în apropiere de Nissa. Şeful grupului, Paul, poartă plete, umblă desculţ, în sandale, cu o toga ţesută de el. E un fel de apostol care predică distrugerea convenţionalismului. Ar vrea să reorganizeze societatea, să desfiinţeze cuvântul. Trăim într'o epocă în care se vorbeşte prea mult. Acum a pus stăpânire pe un castel părăsit la Meudon şi a adunat în jurul lui un număr destul de impozant de adepţi. Sunt studenţi, funcţionari, muncitori, oameni cu profesii libere, care vin să locuiască în castel, sau se mulţumesc să petreacă numai Duminica în parcul minunat al castelului, să mănânce la masa comună, fără faţă de masă şi fără forme: fructe şi legume, preparate de Paul si de femeia care trăieşte alături de el, fără nici o obligaţie legală şi fără nici un titlu. Femeia aceasta i-a dat şi doi copii: un băiat şi o fată! Ambii cresc, aproape goi, în mijlocul naturii şi se desvoltă intelectualiceşte şi trupeşte, normal, fără nici o influenţă străină. Citesc, fără să fi învăţat la şcoală, cântă, pictează, dansează şi lucrează, ajutând pe părinţii lor la ţesutul pânzelor, la facerea bucatelor şi la tăiatul lemnelor.





Dacă vrei să te recreiezi, cu drept cuvânt, de zgomotul vieţi pariziene, găseşti la Meudon odihna trupului şi a sufletului. În domeniul lui Paul nu trebuie să se găsească urmă de „stârv” cum numeşte el orice vietate ucisă, pentru a umple stomacul. Hrana în castel, e formată din legume crude, sau fierte, din fructe sau orez. Am mâncat adesea din prăjiturile sau bucatele lor şi nu m'am simţit deloc rău. Totul e chestie de obişnuinţă.



În România, în special, avem gusturi pervertite. Ne plac mâncărurile cele mai vătămătoare stomacului, piperate, acre, iuţi şi băuturile tari. O cură severă la castelul din Meudon ne-ar desintoxica, pregătindu-ne pentru o bâtrâneţe fără gută, fără dispepsii şi fără arterio-scleroză.» (articolul Nudism şi naturalism – Aspecte pariziene – Sărbătoarea soarelui” – semnat Sarina Cassvan – publicat în săptămânalul Ilustraţiunea Română„ numărul din 19 octombrie 1932 – răsfoit din colecția Bibliotecii Digitale a Bucureştilor)





În România gusturile erau încă pervertite”, dar nu atât de mult pe cât am crede. O să vă ofer în continuare câteva extrase din presa vremii care se refereră la acest sensibil” subiect: „Moda picioarelor goale. A început sfioasă. Doar „câteva excentrice” care nu sau sfiit să parcurgă calea Victoriei în numele higienei şi al unui început de nudism care are avantajul ca poate fi tolerat chiar aşa, în combaterea rochilor scurte. Vom avea, aşadar, pe Bulevard, calea Victoriei, Lipscani, Smârdan, o expoziţie permanentă şi ambulantă de picioare groase, slabe, albe, galbene, negre, o infinită gamă care va absorbi atenţia acelora caet până cum admirau faţa sau corpul elegantelor noastre. Un progres au un simptom bolnăvicios?” (Ilustraţiunea Română” – 24 iunie 1931)



„Techirghiolul se compune din patru plaje, care de care mai frumoase dintre care amintim Plajele Oficiului Naţional de Educaţie Fizică separate pentru bărbaţi şi femei, unde respectând toate regulele decenţei, se poate practica „nudismul” care a dat rezultate terapeutice atât de cunoscute.” (Gazeta Ilustrată” din luna mai 1934 – articolul La mare, la Techirghiol” )



„Dar prietenul meu, surâzând ştrengăreşte, vrea să-mi arate altceva. Într'adevăr la vreo 3—400 m. pe malul Limanului, nămolul probabil că are calităţi miraculoase pentru sănătate. Aici bolnavii şi bolnavele uită să uzeze de îmbrăcăminte, şi aşa, în costumele lui Adam şi Eva, se simt minunat, îmi închipui că nămolul ar putea să le strice costumele de baie, şi de aceea, spiritul practic al economiei şterge orice jenă.” (Universul ” din 17 septembrie 1938 - articolul Vâlcovul - Veneţia României” semnat Serafim Cadan)




Cortometraje El nudista from Arsoñí Estudio de Comunicación on Vimeo.

Da...

Da...




~autor necunoscut, material prelucrat de pe mail ~
...

Nişte tipi de clasa a XII-a au scăpat o cutie goală de Coca-Cola sub bănci. Evident că nimeni nu s-a aplecat s-o ridice. M-am aplecat, ei au zâmbit, şi înainte de-a o arunca la coş i-am provocat la un studiu biblic. Pe pielea lor.

Avem două cuti de Coca-Cola. Una e plină şi alta e goală. Dacă bat cu degetul în ele care sună mai tare?”. „Cea goală”, au răspuns corect elevii după ce au auzit zgomotul ciudat al acesteia. „Dacă le dau câte un bobârnac uşor, dacă suflu cât pot înspre ele, care cutie pică?”. „Tot cea goală”, spun ei în timp ce văd experimentul. Apoi am luat cutia goală în mână şi am strâns-o. „Care se turteşte?”. „Cutia goală”, au răspuns la unison.

Le-am spus de ce majoritatea tinerilor României sunt gălăgioşi. De ce ţipă în tramvaie, în autobuze, în parcuri şi pe holurile şcolii. De ce ţipă la profesorii, la părinţi sau pe… facebook. Le-am spus şi de ce unii adulţi urlă la neveste deşi sunt la un pas de ele, se răţoiesc la bătrâna ce intră-n faţă la rând la pâine, ameninţă şoferiţa ce-a intrat aiurea-n intersecţie, blesteamă copiii… Pentru că sunt goi!

Butoaiele goale fac mare gălăgie. Zornăie. Hodorogesc. Imediat cum le atingi se duc de colo-colo. Pierd echilibrul. Se clatină ca Hopa-Mitică. Şi când cad, se fac zob. Cele pline nu se clintesc din loc. Şi rămân mute, chiar dacă le loveşti.

În viaţa de „butoi gol” orice vântuleţ ne dărâmă. Cum vine puţin încercarea ajungem jos. Tăvăliţi. Stresaţi. Bulversaţi. Făcuţi grămadă. Iar dacă cumva ne strânge menghina vieţii ne mototolim. Ne turtim. Dacă suntem plini însă, rămânem în picioare.







vineri, 11 mai 2018

~ Cu tine păcătuiesc, dar ești răsplata păcatului ~

~ Odine ~ Carte de Iubire~: ~ Cu tine păcătuiesc, dar ești răsplata păcatului ...



~ Cu tine păcătuiesc, dar ești răsplata păcatului ~

~ Pot sta săptămâni sau luni fără să te scriu,
Dar nu există oră, sau minut să nu te am în minte,
Să nu fii în visele, gândurile, dorințele mele.
Eu pot să tac, dar tu nu taci în gândurile mele,
Acolo te aud și cum respiri și îmi șoptești în suflet.
Dă-mi un pahar de dragoste... mi-e sete de sursa iubirii tale,
Dă-mi un pahar plin... conjugat cu verbul a iubi.
Dă-mi un pahar de sărutări inepuizabile pe care buzele tale le dau
Și un pahar plin de bătăi de inimă,
Căci m-ai învățat că am limite noi de care nu știam
Și pe care mi le-ai expus ca un adevăr gol goluț.
Cu tine nu există tabu-uri,
Lângă  tine mă simt o persoană extrasenzorială,
Îți iau pulsul cu buzele și vârfurile degetelor pe piele,
Am învățat să  mă dau ție toată,
Plăcerea ta e și plăcerea mea,
Cu tine păcătuiesc, dar ești răsplata păcatului meu.
Adevărul este că nu stiu ce va fi, dar știu ce vreau,
Tortură dulce... dulce nebunie... tu ești tot ce vreau,
Vreau să-mi stai așa mereu prezent în gânduri și viață,
Vreau să îmi fie sete și foame de tine,
Vreau să îți dau totul și vreau să te am pe tine... și să fiu a ta,
Vreau să ne jucăm ca doi copii, nevinovați, visând irațional,
Da... ca doi nebuni liberi, să ne umplem mâinile de piele și mângâieri
Și multe... ”te iubesc-uri”,
Doi furtunoși în nopți calme, să nu ne promitem nimic,
Doar să ne uităm la cer și să zburăm cu inimile,
Spre o altă lume, a noastră nu a lor,
Să ne iubim împotriva tuturor, fără cuvinte,
Poate doar câteva... și liniște... și tu... și eu. ~
~ Odine ~