marți, 4 septembrie 2018

îmbrăţişare

îmbrăţişare



îmbrăţişare

MOTO: Odată ce am îmbrățișat pe cineva el nu ar mai putea fi niciodată al meu.










Nimeni nu a putut spune vreodată cât de mult mi-am dorit ca acel moment să nu se oprească și că nimic ar putea să ne țină în afara lui.

Unii oameni ţi-aduc ce e mai rău din ei în tine, alții ţi-aduc cele mai frumoase momente, iar apoi sunt şi acele persoane remarcabil de rare și dependente, care-ţi afectează cel mai mult îmbrăţişările. Te fac să te simţi atât de vie încat le vei urma direct chiar şi în iad ...

Din totate mi-e dor de zâmbetul lui și de felul în care ochii lui m-au luminat de fiecare dată când a râs. Mi-e dor de vocea lui și de modul în care el îmi spune numele ca și cum ar fi fost cel mai frumos zgomot.

Totul a fost obositor, chiar s-a legat de mine, în mine... Şi-apoi s-a rupt... Știu că e cel mai rău sentiment, această durere în inimă când pierzi pe cineva; când eşti  îndrăgostită de cineva, dar nu te simţi la fel cum ai fi fiind etichetată ca o „curvă” de persoana de care te-ai îndrăgostit de patru ani; gândindu-te că tu te simţi exact cum faci, cum te face, iar el e doar sunt un bun prieten care ţi-a creat cel mai rău sentiment: este că ești îndrăgostit.

Ei, dar când cineva îţi dăruieşte iubirea înapoi, când îţi întoarce amorul pătimaş, acel cineva devine cel mai minunat sentiment, o îmbrățișare și o vorbă despre lumea ruptă din împreunare. Acel cineva nu mai este al tău, tu eşti a lui... îmbrăţişată toată pe toată goliciunea lui, cu toată suflarea ta...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu